Cultura informației și media 1. Informația – nucleul tuturor mediilor. Mass-media și accesul liber la informație

EMI I – ACCESUL LA INFORMAȚIE

Timp recomandat: 20–25 de minute

Sarcină

• Lecturați, în cheia tehnicii Re-quest, suportul informațional.

SUPORT INFORMAȚIONAL

Oamenii sunt asaltați de informație zilnic. În era tehnologiilor, informația circulă cu viteză, este în permanentă schimbare, devine mai accesibilă ca oricând și se găsește în cantități gigantice. 

Informația există și este distribuită către consumator sub diferite forme: text, sunet sau imagine, astfel încât aceasta să provoace interesul și să exprime cât mai nuanțat mesajul. Grație evoluției tehnologiilor, din punctul de vedere al transmiterii, informația media poate fi:

• audio (radio);
• audiovizuală (TV, cinema);
• textuală (ziare);
• numerică sau grafică (cifre, spoturi publicitare, anunțuri, fotografii).

Mass-media este un garant al accesului liber și rapid la informație pentru fiecare cetățean. 

 La realizarea produselor media, creatorii media au parte de succes dacă respectă cei 3 C: corectitudine, concizie, claritate.

Corectitudinea. Jurnaliștii, în calitatea lor de emițători, trebuie să ofere informații adevărate, verificate și complete. Pentru a asigura corectitudinea informației, aceștia trebuie să prezinte mai mult decât un singur punct de vedere și să intervieveze surse diferite. Atunci când realizează o știre, de exemplu, jurnaliștii urmează să identifice surse de încredere, pentru a nu induce în eroare publicul.

Claritatea. Jurnaliștii, în  acest sens, trebuie să utilizeze un limbaj inteligibil, formulat corect și să exprime exact mesajul. În procesul de transmitere a informației, emițătorii codifică mesajul, adică folosesc limbajul într-o anumită manieră. Claritatea informației presupune că emițătorul folosește cuvinte accesibile, formulează clar enunțurile, pentru ca receptorul să poată decodifica, adică să înțeleagă mesajul. Un text clar este un text coerent, iar coerența este oferită de:

1. ordinea logică a ideilor;
2. respectarea regulilor gramaticale specifice limbii în care este redactat textul.

Concizia/precizia vizează eliminarea cuvintelor de prisos și a detaliilor inutile. În acest sens, maximum de informație în minimum de cuvinte reprezintă un principiu fundamental al scriiturii de presă. Pentru obținerea conciziei, jurnalistul/autorul trebuie:

1. să elimine cuvintele a căror prezență este superfluă;
2. să renunțe la detaliile, nuanțările și precizările care nu aduc niciun spor de informație.

Jurnaliștii sunt responsabili de calitatea informației media. Aceasta nu trebuie să transmită date aproximative sau opiniile personale ale jurnaliștilor. Cetățeanul, în calitatea sa de receptor, are nevoie de date exacte și corecte, pe care să le poată primi într-un timp optim și într-o formă atrăgătoare. Pentru a transmite mai concis informația, jurnaliștii pot utiliza grafice, scheme, hărți și diagrame.

Un aspect esențial în acest context îl constituie accesul liber al cetățeanului la informație. Pentru a asigura cei 3 C ai calității informației – corectitudinea, concizia și claritatea  – jurnalistul are nevoie de acces la informația de interes public. Aceasta trebuie să fie transparentă, corectă și accesibilă. Conform art. 4 din Legea nr. 982/2000 privind accesul la informație, oricine are dreptul de a căuta, de a primi și de a face cunoscute informațiile oficiale pe care le poate primi de la furnizorii de informații oficiale: Parlamentul Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, administrațiile publice locale, autoritățile judecătorești, instituțiile publice de nivel local sau central. Cu alte cuvinte, fiecare cetățean poate solicita informații de interes public, întrucât el este plătitor de impozite, iar toate instituțiile nominalizate trebuie să servească, în limitele legii și  statului de drept, interesului său.

În mod practic, nu fiecare cetățean are timp să solicite informații, iar mass-media îndeplinește  această funcție esențială de a informa corect și rapid cetățeanul. Pentru aceasta mass-media are dreptul de acces la informația publică spre beneficiul cetățeanului. În era tehnologiilor, digitalizarea informației, care a presupus transformarea tuturor tipurilor de informație (tipărită, audiovizuală) în format digital, a contribuit semnificativ la asigurarea accesului la informație. Astăzi toate instituțiile statului sunt obligate să expună informația publică pe site-urile lor web oficiale, pe care cetățenii le pot accesa oricând.

EMI II – ANALIZA CRITICĂ

Timp recomandat: 15–20 de minute

Sarcină

• Lucrând în perechi, citiți articolul Alinei Radu „Cât costă accesul la informații? În ani și în bani”, publicat pe Media Azi, în data de 11 septembrie 2019.
• Analizați ce acțiuni au întreprins jurnaliștii pentru a asigura accesul la informație.
• Identificați instituțiile statului, nominalizate de către jurnalistă, care au menirea de a asigura accesul la informație.
• Numiți 3 factori care obstrucționează accesul la informație.
• Exprimați-vă opinia față de faptul că jurnaliștii achită anumite taxe pentru obținerea informației.

Alina Radu, directoarea Ziarului de Gardă

În vara anului 2019, jurnaliștii din Sudan, Salvador, Cambodgia și Republica Moldova s-au înrolat într-o nouă luptă pentru accesul la informație. De ce suntem în aceeași listă? Nu, aceste state nu au un acord de asociere cu Uniunea Europeană, pur și simplu, au probleme similare de corupție și transparență.  În Sudan, după protestele îndelungate care au dus la căderea dictatorului Bashir, jurnaliștii au cerut noilor autorități sa revadă Legea cu privire la accesul la informație.  Autoritățile din Cambodgia promit o ajustare a legii chiar în septembrie curent, lăudându-se că la elaborarea noului act normativ s-a ținut cont de recomandările ONU și UNESCO.
 
În Salvador, situația e cam la fel cu cea de până în luna iunie în Republica Moldova: liderul Bukele nu acordă interviuri reporterilor de investigație, ci face uz de câteva canale, inclusiv de rețelele sociale, pentru a-și promova propriul punct de vedere, fără să accepte necesitatea și obligația de a răspunde la întrebări, în special, la cele incomode.

Astăzi, în R. Moldova e un pic altfel, dar încă e departe de a fi așa cum trebuie să fie. În acest an reporterii de investigație din Moldova împlinesc un deceniu de luptă pentru accesul la bazele de date electronice. E o luptă continuă, cu bătălii câștigate, apoi pierdute, apoi iar câștigate, apoi compromise, apoi luate de la început.

1991-2009. Vizite personale, cereri pe hârtie

Pe atunci, bazele de date necesare jurnaliștilor nu erau online. Dacă un reporter avea nevoie să cunoască cui aparține o firmă anume, acesta trebuia să meargă personal la Camera Înregistrării de Stat, să depună o cerere scrisă de mână, prin care indica ce anume vrea să cunoască și lăsa datele personale, achitând și o sumă de bani. Peste câteva zile, reporterul revenea și ridica informația pe foi de hârtie. După 2009 am început să credem într-o viitoare democrație, care, combinată cu noile tehnologii, ar fi asigurat o transparență, până atunci aproape inexistentă.

2010-2011. Primele baze de date electronice

În anii 2000, declarațiile de avere ale funcționarilor publici se aflau în grija „Comisiei Centrale de Control al declarațiilor cu privire la venituri și proprietate ale funcționarilor publici”, creată prin 2002 și controlată de Voronin. În acel an am scris zeci de mesaje la toate autoritățile, la liderii noii guvernări. Peste câțiva ani va apărea ANI, portalul declarațiilor. Dar despre asta un pic mai târziu.

2012-2014. Acces online la CÎS, Cadastru, portalul instanțelor

Am solicitat non-stop acces online la bazele de date ale Camerei Înregistrării de Stat, dar și la Cadastru. Și l-am obținut! Au urmat contracte oficiale cu aceste instituții și taxe lunare, dar și taxe per fiecare firmă. Nu era simplu să plătim toate aceste taxe, dar era revoluționar de confortabil să putem accesa bazele de date online, fără ca reporterii să fie nevoiți să facă acel du-te-vino în jurul câtorva instituții. Atunci presa de investigație a lansat serialele cu palate, case de lux, imobile ale demnitarilor.
 
Țin minte și acum acel serial din ZdG. A pornit de la casa lui Anatolie Donciu, primul șef al ANI. De fapt, materialul a fost realizat nu datorită bazei de date de la Cadastru sau CÎS, ci mai mult grație curiozității reporterului și interesului public. Dar fără aceste baze de date, problemele de integritate ale funcționarilor publici nu ar fi fost niciodată tratate corect.
 
Curiozitatea jurnaliștilor de investigație de a accesa bazele de date a făcut ca în această perioadă să apară sute de articole și reportaje publicate de ZdG, RISE Moldova, Centrul de Investigații Jurnalistice, alte portaluri și posturi TV privind abuzurile, conflictele de interese, spălările de bani cu implicarea parlamentarilor, președinților de stat, miniștrilor, judecătorilor, procurorilor, mitropolitului, episcopilor, primarilor și liderilor de partide. Fără asemenea materiale Republica Moldova ar fi arătat și mai obscur. Dar mai e ceva: materialele respective nu ar fi fost posibile fără plățile efectuate de redacții în caznaua statului, pentru accesul la bazele de date. Aceste plăți ar fi fost greu de achitat fără sprijinul partenerilor externi oferit redacțiilor.
 
2015-2019. Baze de date limitate, pierderi și mai mari de bani și de timp

Este o perioadă  pictată cu negru în Cartea accesului la informații din Republica Moldova. Chiar în ianuarie 2015 am fost informați de către Camera Înregistrării de Stat că prețurile pentru accesarea oricărei firme crește cu 100%. Deși am făcut nenumărate demersuri, am cerut argumentări economice și răspunsuri la întrebarea: De ce informația publică este vândută jurnaliștilor la preț dublu? – nu am primit niciun răspuns. În general, din acest an a început să fie implementată politica ignorării de către autorități a întrebărilor venite de la  jurnaliștii de investigație, acestea, pur si simplu, rămânând fără de răspunsuri. Peste câteva luni a fost demontat motorul de căutare a firmelor și proprietarilor de la CÎS. Apoi au fost eliminate câteva opțiuni de căutare. Până azi nu se mai poate face căutarea după patronimic. Apoi a venit decizia cu transferarea acestor instituții în subordinea Agenției Servicii Publice. Au urmat costuri și mai mari, proceduri și mai anevoioase. Reporterii au fost nevoiți să o ia de la început cu mersul personal la Agenție, cu procură, ștampilă, depunerea cererilor, așteptarea timp de câteva zile, verificarea plăților, tergiversări, stat la cozi fizice etc., etc.

Colegul meu Anatolie Eșanu a descris un singur caz de solicitare de informații de la Agenția Servicii Publice, dezghiocând pierderile de bani și timp: „4 zile de muncă trunchiate şi 896 de lei pentru 6 foi A4 şi nişte notiţe”. Orice jurnalist de investigație va confirma că obținerea unor date din niște registre nu înseamnă nici pe departe obținerea informațiilor exacte cu privire la fraude. Munca de investigații înseamnă sute de pagini de documente verificate pentru a obține sau nu confirmarea unor abuzuri.

Dar aceste dificultăți nu s-au terminat aici. Recent ASP a decis să complice și mai mult lucrurile. Mold-street explică pe puncte cum, obținerea informațiilor publice  a devenit, practic, imposibilă.
 
Tot în această perioadă  a fost destructurat motorul de căutare pe pagina instanțelor. A urmat procedura XXX, când hotărârile judecătorești erau depersonalizate de o manieră abuzivă. A fost nevoie de proteste ca să fie restabilit un oarecare acces la aceste hotărâri.
 
Totodată, declarațiile de avere de pe ANI au stat câțiva ani „nescanate”, din cauza incapacităților instituției, a unor transformări care au durat nemotivat de mult.
Nu am lăsat lucrurile baltă, am luptat în continuare. S-au făcut nenumărate ședințe și comisii cu funcționari de la Guvern, de la Parlament, cu cei de la ASP, cu toți împreună. Dar voința guvernării era vizibilă, se invocau diferite pretexte, iar bazele de date deveneau tot mai inaccesibile.
 
Nemulțumirea reporterilor era cu atât mai mare, cu cât după un deceniu de luptă pentru accesul electronic la bazele de date, soldată cu unele victorii și folosite în interes public, nimeni nu mai dorea să se întoarcă înapoi și să muncească pe vechi, opacitatea fiind greu de acceptat.
 
Iulie 2019. Lupta continuă

Imediat ce s-a instalat noua guvernare, am trimis Guvernului o Scrisoare cu următorul conținut: „Solicităm facilitarea accesului la informații pentru jurnaliștii de investigație la bazele de date. Menționăm că până în 2015 accesul la unele baze de date era mai facil și mai ieftin, apoi au fost ridicate drastic prețurile, iar motoarele de căutare au fost refăcute, având limitări în identificarea unor informații.

1.Camera Înregistrării de Stat (reorganizată prin fuziune cu I.P. „Agenția Servicii Publice”)

a) Acces online

• Online avem acces doar la informații privind fondatorii, domeniile de activitate declarate, date din raportul financiar anual. Aceste informații costă (20, 50 sau 100 lei). În 2015 prețurile au fost dublate fără justificare și fără răspuns la cererile jurnaliștilor de a explica și de a oferi reduceri.
• Tot din acea perioadă, informația despre fondatorii unei firme nu mai oferă și patronimicul persoanelor, ceea ce creează deseori confuzii (pot fi mai mulți conducători de firme cu același nume și prenume). Acest fapt poate duce uneori la confuzii regretabile și atribuirea unei firme unei persoane care nu are legătură cu ea.

b. acces offline: informații privind istoricul firmelor și procedura de a lua cunoștință cu dosarul

• Istoricul persoanei juridice sau al întreprinzătorului individual. Pentru a primi istoricul persoanei juridice sau al întreprinzătorului individual trebuie să achităm 245 lei per firmă, să mergem fizic la sediul ASP, să scriem cerere pe hârtie. Informația solicitată este eliberată în 3 zile. Online nu putem face nici solicitare de informații, nici să obținem informația.
• Familiarizarea la sediul ASP cu documentele din dosarul de evidență al persoanei juridice sau al întreprinzătorului individual – 226 lei per firmă.  Acest serviciu este vital pentru jurnaliștii de investigație. Dar sunt dificultăți enorme – costuri prea înalte și proceduri extrem de dificile.

• Dacă am achitat prin transfer, atunci trebuie să mergem mai întâi la sediul de pe str. Pușkin 42 pentru a lua un act de verificare (dovadă că avem bani în cont/transferați către ASP – chiar dacă banii sunt transferați la ei cu câteva luni în urmă).
• Apoi mergem la sediul de pe str. Pușkin 47 (având la noi actul de verificare, procura, dovada că suntem înregistrați ca operator de date cu caracter personal, buletin, legitimație) și scriem cerere pentru familiarizarea cu dosarul.
• Dosarul ni se oferă abia a treia zi la sediul ASP.

După ce îl studiem, dacă găsim ceva util, solicităm copiile anumitor pagini (procuri, contracte de vânzare-cumpărare, etc), care iarăși costă bani și iarăși durează trei zile până le primim.

2.Cadastru (reorganizat prin fuziune cu I.P. „Agenția Servicii Publice”)

În prezent accesul este permis cu plată: 240 lei lunar cu număr limitat de accesări (200). Dar această bază de date are limitări. În unele țări din UE, dar și în Ucraina, accesul la informațiile cadastrale nu este restricționat doar la căutări după adresă. Acolo, jurnaliștii pot căuta toate proprietățile unei persoane sau ale unei firme. La noi asta e imposibil.

 
Am prezentat și o listă punctuală de cerințe. Cum anume trebuie să funcționeze bazele de date în interesul superior al cetățeanului, jurnaliștii, ca și guvernanții, aflându-se în serviciul cetățenilor. Dar mai avem o rugăminte, pe care vrem să o enunțăm public: accesul la Informație este un drept constituțional și confirmat de actele internaționale ratificate de Republica Moldova. Solicităm autorităților acestui stat să asigure un acces facil, cu plăți minore sau fără plăți, cu mecanisme de acces indestructibile. Iar cei care îl încalcă accesul la informație să fie pedepsiți. Vrem pedepse reale pentru încălcarea unui drept constituțional. Și vom lupta pentru acest drept.

(Accesat pe data de 06.10.2019 pe http://media-azi.md/ro/stiri/c%C3%A2t-cost%C4%83-accesul-la-informa%C8%9Bii-%C3%AEn-ani-%C8%99i-%C3%AEn-bani)

EMI III – CREAREA DE PRODUS

Timp recomandat: 25–30 de minute

Sarcină

• Analizați, în Tabelul sinoptic propus, tipurile de informații ce  vă „asaltează” pe parcursul unei zile în contexte variate: acasă, în discuția cu familia și prietenii, pe drum spre serviciu/școală, în transport, în magazin, la piață, la bibliotecă etc.

• Discutați, în grup, ce categorii de informații pot fi aflate la bibliotecă.
• Prezentați celorlalte grupuri tabelele sinoptice elaborate .
• Faceți concluzii cu referire la rolul informației în viața fiecărui cetățean.

EMI IV – REFLECȚIE ASUPRA TEMEI

Timp recomandat: 20–25 de minute

Sarcină

• Reflectați, în cheia tehnicii Cubul, asupra conceptului „informație media”.
• Elaborați, în echipe, produsul pe flipchart.
• Prezentați produsele și discutați despre rolul informației în societatea contemporană.

EMI V – ACȚIUNE

Timp recomandat: 20–25 de minute

Sarcină

• Realizați un sondaj de opinie pentru a analiza ce tipuri de informație din media consumă cel mai des cititorii bibliotecii.
• Utilizați instrumentul Kahoot la realizarea sondajului. 
• Aplicați sondajul în rândul beneficiarilor serviciilor bibliotecii, precum și în alte contexte.
• Analizați rezultatele sondajului.
• Formulați concluzii cu privire la modul în care mass-media permite accesul la informație.